înfurnica

română

Etimologie

Din în- + furnică.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fur.ni'ka/


Verb


Conjugarea verbului
înfurnica
Infinitiv a înfurnica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înfurnice
Participiu înfurnicat
Conjugare I
  1. (v.tranz. impers.) a fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.