forfecuță

română

Etimologie

Din foarfece + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /for.fe'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
forfecuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ forfecuță forfecuțe
Articulat forfecuța forfecuțele
Genitiv-Dativ forfecuței forfecuțelor
Vocativ forfecuță forfecuțelor
  1. diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru tăiat unghiile).
  2. pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece (Loxia curvirostra).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.