forfeca
română
Etimologie
Din latină forficare.
Pronunție
- AFI: /for.fe'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) forfeca | |
| Infinitiv | a (se) forfeca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) foarfec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) foarfece |
| Participiu | forfecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios.
- Foarfec hârtia.
- (v.tranz.) (fig.) a cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă.
- (v.refl.) a critica aspru, a mustra cu severitate.
- (rar) a bate.
- (v.intranz.) (fig.) a vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind).
Cuvinte derivate
- foarfece
- forfecar
- forfecare
- forfecat
- forfecătură
- forfecuță
Antonime
Traduceri
a tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit)
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.