focar

Etimologie

Din foc + sufixul -ar (după franceză foyer).

Pronunție

• AFI: /fo'kar/

Substantiv

1. punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele.
2. (geom.) fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
3. fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
4. parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
5. (fig.) izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.).
6. (înv. și pop.) fochist.

Anagrame

• corfa
• cofra

Referințe

• DEX '98 via DEX online