fluorescență

română

Etimologie

Din franceză fluorescence.

Pronunție

  • AFI: /flu.o.resˈʧen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fluorescență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fluorescență fluorescențe
Articulat fluorescența fluorescențele
Genitiv-Dativ fluorescenței fluorescențelor
Vocativ fluorescență fluorescențelor
  1. proprietatea pe care o au unele substanțe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.