firicică

română

Etimologie

Din fir + sufixul -icică.

Pronunție

AFI: /fi.ri'ʧi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului firicică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	firicică	firicele
Articulat	firicica	firicelele
Genitiv-Dativ	firicelei	firicelelor
Vocativ	firicică	firicelelor

(bot.) (Filago germanica sau Filago vulgaris) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii.

Sinonime

(bot.) (reg.) cenușie, lânăriță, mucedător, mucezea, mucezeală, mucezică

Cuvinte apropiate

fir
firet
firicel
firimitură
firișor
firos
firui
firuire
firuit
firușcă
firușor
firuț
firuță

Traduceri

plantă; floare

daneză: kugle-museurt (dansk) c.
engleză: cudweed (English), cottonrose (English)
franceză: cotonnière (français) f., cotonnière d'Allemagne (français) f.

norvegiană: kuleullurt (norsk) m.
suedeză: klotullört (svenska) c.

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.