firuț

română

Etimologie

Din fir + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /fi'ruʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
firuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ firuț firuțe
Articulat firuțul firuțele
Genitiv-Dativ firuțului firuțelor
Vocativ firuțule firuțelor
  1. (reg.) firicel.
  2. (bot.) (Poa) numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.