figue
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză veche figue, care provine din occitană veche figa < latină populară *fīca, din latină ficus („smochin, fig; smochină”).
Înrudit cu catalană figa, italiană fico, fica, occitană figa, portugheză figo, română fig și spaniolă higo.
Pronunție
- AFI: /fiɡ/
- Audiofișier
Substantiv
figue f., figues pl.
- (bot., alim.) smochină
- Figues violettes, les premières figues, figues sèches, figues de Smyrne.
- (fig.) (p.anal.) vagin, vulvă
- (argou) testicul
Sinonime
- 2: (anat.) vulve
- 3: (anat.) testicule
Cuvinte derivate
- figuette
Cuvinte compuse
- figue de Barbarie
- figue de mer
- figue des Hottentots
- figue marine
Cuvinte apropiate
- figueraie
- figuerie
- figuier
Locuțiuni
- faire la figue à
- mi-figue mi-raisin
- moitié figue, moitié raisin
- ni figue ni raisin
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.