ferită

română

Etimologie

Din franceză ferrite.

Pronunție

  • AFI: /feˈri.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ferită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ferită ferite
Articulat ferita feritele
Genitiv-Dativ feritei feritelor
Vocativ ferită feritelor
  1. compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă.


Verb

  1. (cu valoare adjectivală) forma de participiu trecut, gen feminin a verbului (a) feri.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.