fenotip

română

Etimologie

Din franceză phénotype.

Pronunție

  • AFI: /fe.no'tip/


Substantiv


Declinarea substantivului
fenotip
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fenotip invariabil
Articulat fenotipul invariabil
Genitiv-Dativ fenotipului invariabil
Vocativ fenotipule invariabil
  1. (biol.) ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.