fare

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format verb-eng
Vezi și : farë, faré

engleză

(English)

Etimologie

  • Din vechea engleză fær + faru

Pronunție

  • AFI: /fɛə/


Substantiv

fare, pl. fares

  1. taxă, bilet
  2. (prin extensie) pasager plătitor, de regulă pe un taxi
  3. (jargon) alimente

Omofone

Etimologie

  • Din vechea engleză faran (a călători)

Pronunție

  •  Audio (AmE)fișier


Verb

to fare invariabil

  1. a taxa

Cuvinte derivate




albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈfa.re/


Substantiv

  1. complet




daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

'fare

  1. pericol


Verb

'fare

  1. alerga, conduce (rapid o mașină), a (se) deplasa




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină facere < faciō.

Pronunție

  • AFI: /ˈfa.re/


Verb

  1. a face
  2. a crea, a alcătui, a făuri

Cuvinte derivate

  • faccenda
  • facile
  • facsimile
  • farcela
  • farsela
  • farsene
  • farsi

Locuțiuni

  • fai da te
  • fare bancarotta
  • fare fuori

Conjugare

Infinitiv facere
Gerunziu facendo
Prezent perfect facente
Trecut perfect fatto
Persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ io tu lui/lei noi voi loro
Prezent faccio / fò fai fa facciamo fate fanno
Imperfect facevo facevi faceva facevamo facevate facevano
Perfect compus feci facesti fece facemmo faceste fecero
Viitor farò farai farà faremo farete faranno
Condițional farei faresti farebbe faremmo fareste farebbero
Conjunctiv che io che tu che lui/che lei che noi che voi che loro
Prezent faccia faccia faccia facciamo facciate facciano
Imperfect facessi facessi facesse facessimo faceste facessero
Imperativ - tu lui/lei noi voi loro
fa, fai sau fa' faccia facciamo fate facciano




norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. pericol




turcă

(Türkçe)

Etimologie

De origine arabă.

Pronunție

  • AFI: /fɑ.ɾɛ/


Substantiv

fare, pl. fareler

  1. șoarece

Cuvinte derivate

  • faredişi
  • farekulağı
  • farekuyruğu

Cuvinte compuse

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.