fante

română

Etimologie

Din italiană fante.

Pronunție

  • AFI: /'fan.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
fante
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fante fanți
Articulat fantele fanții
Genitiv-Dativ fantelui fanților
Vocativ fante fanților
  1. (fam. și peior.) bărbat (tânăr) afemeiat.
  2. carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.