fața

Vezi și : fata, FATA, fáta, fată, făta, față

română

Etimologie

Din față.

Pronunție

  • AFI: /ˈfa.ʦa/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru față.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.