fătătoare

română

Etimologie

Din a făta + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /fə.tə'to̯a.re/


Adjectiv

  1. (despre femelele animalelor mamifere) care este aptă să fete.
  2. (pop.; substantivat, f.) organul genital al unor animale-femele.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
fătătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fătătoare fătători
Articulat fătătoarea fătătorile
Genitiv-Dativ fătătorii fătătorilor
Vocativ fătătoare fătătorilor
  1. (pop.) loc unde fată animalele.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.