epigramă

română

Etimologie

Din franceză épigramme < latină epigramma.

Pronunție

  • AFI: /e.pi'gra.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
epigramă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epigramă epigrame
Articulat epigrama epigramele
Genitiv-Dativ epigramei epigramelor
Vocativ epigramă epigramelor
  1. specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.