encomion

română

Etimologie

Din neogreacă εγκώμιον (enkómion).

Pronunție

  • AFI: /en.ko.miˈon/


Substantiv


Declinarea substantivului
encomion
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ encomion encomioane
Articulat encomionul encomioanele
Genitiv-Dativ encomionului encomioanelor
Vocativ encomionule encomioanelor
  1. (grecism înv.) cuvântare de laudă, elogiu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.