elogiu

română

Etimologie

Din franceză éloge, italiană elogio.

Pronunție

  • AFI: /eˈlo.ʤju/


Substantiv


Declinarea substantivului
elogiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elogiu elogii
Articulat elogiul elogiile
Genitiv-Dativ elogiului elogiilor
Vocativ elogiule elogiilor
  1. discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.