embaticar

română

Etimologie

Din embatic + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /em.ba.ti'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
embaticar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ embaticar embaticari
Articulat embaticarul embaticarii
Genitiv-Dativ embaticarului embaticarilor
Vocativ embaticarule embaticarilor
  1. (în trecut) persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.