efet

română

Etimologie

Din franceză éphète.

Pronunție

  • AFI: /e'fet/


Substantiv


Declinarea substantivului
efet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efet efeți
Articulat efetul efeții
Genitiv-Dativ efetului efeților
Vocativ efetule efeților
  1. (de obicei la pl.) judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.