echilibra

română

Etimologie

Din franceză équilibrer.

Pronunție

  • AFI: /e.ki.liˈbra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) echilibra
Infinitiv a (se) echilibra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) echilibrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) echilibreze
Participiu echilibrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a aduce sau a fi în stare de echilibru.
    Două forțe care se echilibrează.
  2. (v.tranz.) a face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.