dumicat

română

Etimologie

Din a dumica.

Pronunție

  • AFI: /du.mi'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
dumicat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dumicat dumicați
Articulat dumicatul dumicații
Genitiv-Dativ dumicatului dumicaților
Vocativ dumicatule dumicaților
  1. (pop.) bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.