dublet
română
Etimologie
Din franceză doublet.
Pronunție
- AFI: /du'blet/
Substantiv
| Declinarea substantivului dublet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dublet | dublete |
| Articulat | dubletul | dubletele |
| Genitiv-Dativ | dubletului | dubletelor |
| Vocativ | dubletule | dubletelor |
- al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție.
- fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite.
- (fiz.) dipol.
- (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.