dublaj

română

Etimologie

Din franceză doublage.

Pronunție

  • AFI: /du'blaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dublaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dublaj dublaje
Articulat dublajul dublajele
Genitiv-Dativ dublajului dublajelor
Vocativ dublajule dublajelor
  1. faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.