dual

română

Etimologie

Din franceză duel < latină dualis.

Pronunție

  • AFI: /duˈal/


Substantiv


Declinarea substantivului
dual
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dual duale
Articulat dualul dualele
Genitiv-Dativ dualului dualelor
Vocativ dualule dualelor
  1. număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.