dospitor

română

Etimologie

Din a dospi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /dos.pi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dospitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dospitor dospitoare
Articulat dospitorul dospitoarele
Genitiv-Dativ dospitorului dospitoarelor
Vocativ dospitorule dospitoarelor
  1. cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.