dospitoare

română

Etimologie

Din dospitor.

Pronunție

  • AFI: /dos.pi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dospitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dospitoare dospitoare
Articulat dospitoarea dospitoarele
Genitiv-Dativ dospitoarei dospitoarelor
Vocativ dospitoareo dospitoarelor
  1. poliță pe care se așază cașul ca să dospească.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.