doime

română

Etimologie

Din doi + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /doˈi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
doime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doime doimi
Articulat doimea doimile
Genitiv-Dativ doimii doimilor
Vocativ doime doimilor
  1. jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale).
  2. (spec.) (muz.) jumătate dintr-o notă întreagă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.