dobitocie

română

Etimologie

Din dobitoc + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /do.bi.to'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dobitocie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dobitocie dobitocii
Articulat dobitocia dobitociile
Genitiv-Dativ dobitociei dobitociilor
Vocativ dobitocie dobitociilor
  1. atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.