dit

Vezi și : DIT, -dit, D.I.T., D. I. T., dít, dît, địt, đít, -dít
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul dire („a zice, a spune”).

Pronunție

  • AFI: /di/
  •  Audiofișier


Substantiv

dit m., dits pl.

  1. (înv.) cuvânt, zicală
    Un dit notable, remarquable, mémorable.
  2. (înv.) poveste, fabulă
    Le dit du bœuf.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dit
Singular Plural
Masculin dit dits
Feminin dite dites
  1. zis, numit, denumit
    Charles V, dit le Sage.

Sinonime

  • 1: appelé

Cuvinte derivate

  • audit
  • cedit
  • dudit
  • ledit
  • mondit
  • susdit

Etimologie

  1. (forma de participiu trecut) Din franceză veche dit < latină dictus („zis, spus, rostit”).
  2. (formele de prezent indicativ și trecut simplu) Din latină dīcit, forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru dīcō („a zice, a spune, a rosti”).

Pronunție

  • AFI: /di/


Verb

  1. forma de participiu trecut pentru dire.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru dire.
  3. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru dire.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.