dispetto

italiană

(italiano)

Variante

  • (înv.) despetto

Etimologie

Din latină despĕctus.

Pronunție

  • AFI: /di'spɛtto/


Substantiv

dispetto m., dispetti pl.

  1. supărare, pică; iritare, enervare
  2. (p. ext.) dispreț; vexare, ofensare, ultragiere

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • dispettare
  • dispettivamente
  • dispettoso


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dispetto
Singular Plural
Masculin dispetto dispetti
Feminin dispetta dispette
  1. (înv.) disprețuitor, batjocoritor

Sinonime

  • disprezzato, spregevole

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.