dismay

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie dismayen, care provine din dialectul anglo-normand *desmaiier; alterare al cuvântului esmaier ("a speria") din franceza veche < latină populară *exmagare ("a face neputincios, a incapacita"): compus din ex- + *magare ("a împuternici" < de origine germanică).

Pronunție

  • AFI: /dɪsˈmeɪ/


Substantiv

dismay, (nenumărabil)

  1. desperare, spaimă
    They watched in dismay as the fire spread to their farm.

Cuvinte derivate

  • dismayful


Verb


Conjugarea verbului
to dismay
Infinitiv to dismay
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 dismays
Trecut simplu dismayed
Participiu trecut dismayed
Participiu prezent dismaying
  1. a înspăimânta, a demoraliza
  2. a neliniști, a tulbura, a impacienta

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.