disjuncție

română

Etimologie

Din franceză disjonction.

Pronunție

  • AFI: /dis'ʒunk.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
disjuncție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disjuncție disjuncții
Articulat disjuncția disjuncțiile
Genitiv-Dativ disjuncției disjuncțiilor
Vocativ disjuncție disjuncțiilor
  1. relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.