disjunctiv

română

Etimologie

Din franceză disjonctif < latină disjunctivus.

Pronunție

  • AFI: /dis.ʒunk'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
disjunctiv
Singular Plural
Masculin disjunctiv disjunctivi
Feminin disjunctivă disjunctive
Neutru disjunctiv disjunctive
  1. care separă, care deosebește, care exclude; disjunct.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.