judecată disjunctivă

română

Etimologie

Din judecată + disjunctivă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

judecată disjunctivă

  1. judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.