disimilație

română

Etimologie

Din franceză dissimilation.

Pronunție

  • AFI: /di.si.mi'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
disimilație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disimilație disimilații
Articulat disimilația disimilațiile
Genitiv-Dativ disimilației disimilațiilor
Vocativ disimilație disimilațiilor
  1. (fon.) modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare.


Traduceri

Anagrame

  • disimilatei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.