diseminare
română
Etimologie
După franceză dissémination.
Pronunție
- AFI: /di.se.mi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului diseminare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diseminare | diseminări |
| Articulat | diseminarea | diseminările |
| Genitiv-Dativ | diseminării | diseminărilor |
| Vocativ | diseminare | diseminărilor |
- împrăștiere, răspândire (în toate părțile).
- (spec.) răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor.
- răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.