directă

română

Etimologie

Din direct.

Pronunție

  • AFI: /di'rek.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
directă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ directă directe
Articulat directa directele
Genitiv-Dativ directei directelor
Vocativ directo directelor
  1. lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.