direcționa
română
Etimologie
Din franceză directionner.
Pronunție
- AFI: /di.rek.ʦi.o'na/
Verb
| Conjugarea verbului direcționa | |
| Infinitiv | a direcționa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
direcționez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să direcționeze |
| Participiu | direcționat |
| Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
- direcție
- direcțional
- direcționare
- direcționat
- redirecționa
Cuvinte apropiate
Traduceri
- Vedeți traduceri pentru dirija.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.