diplomată

română

Etimologie

Din diplomat.

Pronunție

  • AFI: /di.plo'ma.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
diplomată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diplomată diplomate
Articulat diplomata diplomatele
Genitiv-Dativ diplomatei diplomatelor
Vocativ diplomato diplomatelor
  1. persoană care a obținut o diplomă.


Traduceri

Etimologie

Din diplomat.

Substantiv


Declinarea substantivului
diplomată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diplomată diplomate
Articulat diplomata diplomatele
Genitiv-Dativ diplomatei diplomatelor
Vocativ diplomato diplomatelor
  1. persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său.
  2. persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.