dinoteriu

română

Etimologie

Din franceză dinothérium < greacă antică δεινός (deinós, „teribil”) + θηρίον (thēríon, „bestie, fiară”).

Pronunție

AFI: /di.noˈte.rju/

Substantiv

Declinarea substantivului dinoteriu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dinoteriu	dinoterii
Articulat	dinoteriul	dinoteriii
Genitiv-Dativ	dinoteriului	dinoteriilor
Vocativ	dinoteriule	dinoteriilor

(zool. și pal.) mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior.

Vezi și

Traduceri

mamifer dispărut; fosilă

bulgară: дейнотериуми (български) (dejnoterium)
catalană: dinoteri (català) m.
engleză: deinotherium (English), dinotherium (English)
esperanto: deinoterio (Esperanto)
franceză: dinothérium (français) m., deinothérium (français) m.
germană: Hauerelefant (Deutsch) m.
ido: dinoterio (Ido)

italiană: deinoterio (italiano) m., dinoterio (italiano) m.
portugheză: dinotério (português) m.
rusă: дейнотерий (русский) (dejnoterij), динотерий (русский) (dinoterij)
sârbă: деинотеријум (српски / srpski) (deinoterijum)
spaniolă: dinoterio (español) m.
suedeză: deinotherium (svenska) n.

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.