diedru
română
Etimologie
Din franceză dièdre.
Pronunție
- AFI: /diˈe.dru/
Substantiv
| Declinarea substantivului diedru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diedru | diedre |
| Articulat | diedrul | diedrele |
| Genitiv-Dativ | diedrului | diedrelor |
| Vocativ | diedrule | diedrelor |
- figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane.
- (adjectival)
- Unghi diedru
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.