diacronie

română

Etimologie

Din franceză diachronie.

Pronunție

  • AFI: /di.a.kroˈni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
diacronie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diacronie invariabil
Articulat diacronia invariabil
Genitiv-Dativ diacroniei invariabil
Vocativ diacronie invariabil
  1. evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.