destinatar
română
Etimologie
Din franceză destinataire.
Pronunție
- AFI: /des.ti.na'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului destinatar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destinatar | destinatari |
| Articulat | destinatarul | destinatarii |
| Genitiv-Dativ | destinatarului | destinatarilor |
| Vocativ | destinatarule | destinatarilor |
- persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresant.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.