destinatară
română
Etimologie
Din destinatar.
Pronunție
- AFI: /des.ti.na'ta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului destinatară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destinatară | destinatare |
| Articulat | destinatara | destinatarele |
| Genitiv-Dativ | destinatarei | destinatarelor |
| Vocativ | destinataro | destinatarelor |
- persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresantă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.