destărnița

română

Etimologie

Din des- + a (în)tărnița.

Pronunție

  • AFI: /des.tər.ni'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
destărnița
Infinitiv a destărnița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 destărnițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să destărnițeze
Participiu destărnițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (reg.) a scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.