despair

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie despeir, despeiren < franceza veche despeir, despoir. Provine din latină dēspērāre.

Pronunție

  • AFI: /dɪˈspɛər/


Substantiv

despair, (nenumărabil)

  1. desperare, desperație
    He turned around in despair, aware that he was not going to survive.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • despairer
  • despairful


Verb


Conjugarea verbului
to despair
Infinitiv to despair
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 despairs
Trecut simplu despaired
Participiu trecut despaired
Participiu prezent despairing
  1. a dispera/despera, a-și pierde orice speranță
    I despaired when I realised what just happened.

Sinonime

  • despond

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.