descoperitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /des.ko.pe.ri'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului descoperitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descoperitor | descoperitori |
| Articulat | descoperitorul | descoperitorii |
| Genitiv-Dativ | descoperitorului | descoperitorilor |
| Vocativ | descoperitorule | descoperitorilor |
- persoană care face o descoperire.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.