descoperitoare
română
Etimologie
Din descoperitor.
Pronunție
- AFI: /des.ko.pe.ri'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descoperitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descoperitoare | descoperitoare |
| Articulat | descoperitoarea | descoperitoarele |
| Genitiv-Dativ | descoperitoarei | descoperitoarelor |
| Vocativ | descoperitoareo | descoperitoarelor |
- persoană care face o descoperire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.