descânta

română

Etimologie

Din latină *dĭscantāre.

Pronunție

AFI: /des.kɨnˈta/

Verb

Conjugarea verbului descânta
Infinitiv	a descânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descânt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descânte
Participiu	descântat
Conjugare	I

(v.intranz.) a rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală.
(v.tranz.) a fermeca, a vrăji (rostind descântece).
(v.tranz.) a certa, a mustra, a bate la cap.
(argou, er.) (despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri

a face farmece

bosniacă: začarati (bosanski), ukleti (bosanski)
catalană: encisar (català)
engleză: cast a spell (English), bewitch (English), enchant (English)
esperanto: sorĉi (Esperanto)
finlandeză: noitua (suomi), kirota (suomi)
franceză: enchanter (français)
germană: verhexen (Deutsch), behexen (Deutsch), bezaubern (Deutsch)
greacă: μαγεύω (Ελληνικά) (magévo)

italiană: incantare (italiano)
neerlandeză: heksen (Nederlands)
portugheză: enfeitiçar (português)
sârbă: зачарати (српски / srpski) (začarati), уклети (српски / srpski) (ukleti)
spaniolă: hechizar (español)
suedeză: förhäxa (svenska), förtrolla (svenska)
turcă: büyülemek (Türkçe)

a seduce cu vorbe

Vedeți traduceri pentru a seduce.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.