dentistică

română

Etimologie

Din dentist + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /den'tis.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dentistică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dentistică invariabil
Articulat dentistica invariabil
Genitiv-Dativ dentisticii invariabil
Vocativ dentistică invariabil
  1. specialitate a medicinii care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților; stomatologie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.